Așteptările mele pentru noul an școlar

Cu toții suntem conștienți de semnificația zilei de 13 septembrie. Oarecum ne ferim de ea, ca orice adolescenți dornici de încă câteva zile de vară. Când părinții o menționează evităm subiectul. Încercăm să nu ținem cont de cât de puțin timp mai e până trebuie să ne luăm ghiozdanul în spate și să ne îndreptăm fără cale de întoarcere spre porțile liceului. Un viitor inevitabil și o poveste familiară, având în vedere că nu e prima oară când întoarcerea la liceu ne provoacă stări de anxietate. Totuși, acest început de an școlar pare să fie diferit, așa că ne-am gândit să analizăm puțin toate lucrurile cu care ne vom confrunta în încercarea de a ne întoarce la formatul clasic de învățământ.

Vreau să încep prin a menționa că dacă suntem vaccinați ne vom întoarce la liceu, indiferent de rata de infectare trece peste 6 la mie. Pe scurt, putem să ne îndepărtăm ușor de laptop-uri și tablete și să ne îndreptăm către cel mai apropiat magazin cu rechizite. Și mai grav e că nici măcar nu mai putem să urmăm modelul caietului universal de anul trecut. Cred că după o pauză așa mare, s-ar putea ca și cei mai relaxați profesori să se pună pe treabă și acest gând mă îngrozește puțin.

Dacă tot am ajuns să vorbesc despre atmosfera de la ore, cred că e notabil să marcăm și întoarcerea lucrărilor scrise semestriale. Lăsând la o parte profesorii exigenți sau amenințarea de scădere de notă la purtare pentru prea multe absențe, tezele au fost și vor fi mereu singurul aspect care chiar mă sperie legat de școală. În mod evident, faptul că nu a mai trebuit să dau nicio teză în ultimii 2 ani a fost ca un dar divin pentru mine, dar acum se dovedește a fi o sabie cu două tăișuri. Nu știu dacă sunt pregătită să dau tezele de anul ăsta, nu știu dacă sunt pregătită să mă pregătesc pentru tezele de anul ăsta și nu știu dacă o să fie vreun aspect care să mă scape de starea asta de panică subtilă. 

La fel de notabilă cred că e și interacțiunea socială de la liceu. Personal, chiar dacă nu îmi place să recunosc asta, mi-a fost dor de atmosfera clasei mele, de colegi, chiar și de unii profesori. Totuși, dacă după pandemie ați dezvoltat frica de mulțimi ca mine, atunci reîntoarcerea la liceu va fi cel puțin amuzantă. Un du-te-vino între „Vreau să vorbesc cu prietenii mei” și „Dar sunt prea mulți oameni, nu mă simt confortabil.”. Cu toate acestea, sunt ferm convinsă că asta o să fie cea mai mică problemă a noastră.

Chiar dacă în 2019, viețile noastre s-au schimbat radical fără să avem timp să percepem ce se întâmplă, și de atunci tot la fel, simt că dacă acum putem să ne întoarcem pe bune la liceu e un semn bun indiferent de câte inconveniențe aduce pentru elevi. Voi cum vă simțiți în legătură cu noul an școlar? 

No responses yet

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *